Bce - Capitol 1

90 Questions | Total Attempts: 39

SettingsSettingsSettings
Bce - Capitol 1 - Quiz

.


Questions and Answers
  • 1. 
    1. Care dintre următorii savanţi a fost un precursor al ciberneticii?
    • A. 

      A. Norbert Wiener

    • B. 

      B. Ştefan Odobleja

    • C. 

      C. Ross Ashby

    • D. 

      D. Stuart Kaufmann

  • 2. 
    2. Care sunt cercetatorii care au extins pentru prima dată mecanismele feedback de reglare la fiinţe si la maşini:
    • A. 

      A. Norbert Wiener, Arturo Rosenblueth, Julian Bigelow

    • B. 

      B. Andre Marie Ampère, Claude Bernard, Henry Poincaré

    • C. 

      C. Norbert Wiener, Bertrand Russell, Whitehead

    • D. 

      D. Gregory Bateson, Denis Weaver, Claude Bernard

  • 3. 
    3. Legea emergenţei (formulată de Hartmann şi denumită de el novum) este următoarea:
    • A. 

      A. Elementele categoriale se modifică în cursul recurenţei către nivelele superioare;

    • B. 

      B. Categoriile inferioare se regăresc la nivelele superioare ca subcomponente ale categoriilor superioare, dar niciodată invers;

    • C. 

      C. Nivelele diferite nu se dezvoltă continuu, ci în salturi.

    • D. 

      D. Categoria superioară, compusă dintr-o diversitate de elemente inferioare, conţine un novum specific care nu este inclus în nivelele inferioare;

  • 4. 
    4. Walter Bradford Cannon, în cartea sa „The Wisdom of the Body”, introduce în ştiinţă conceptul de:
    • A. 

      A. Autopoiesis

    • B. 

      B. Buclă feedback

    • C. 

      C. Homeostază

    • D. 

      D. Funcţionare departe de echilibru

  • 5. 
    5. Legea varietăţii necesare a fost formulată de:
    • A. 

      A. Norbert Wiener

    • B. 

      B. Ross Ashby

    • C. 

      C. Ilya Prigogine

    • D. 

      D. Nicolai Hartman

  • 6. 
    6. Unul dintre principiile ciberneticii este:
    • A. 

      A. Principiul conexiunii inverse;

    • B. 

      B. Principiul homeostazei;

    • C. 

      C. Principiul maximului;

    • D. 

      D. Principiul minimului.

  • 7. 
    7. Apariţia şi dezvoltarea ciberneticii poate fi împărţită în perioadele:
    • A. 

      A. Precursori, Pionieri, Întemeietori, Inovatori, Cibernetica de ordin III şi ştiinţele complexităţii

    • B. 

      B. Pionieri, Precursori,Întemeietori, Inovatori, Cibernetica de ordin III şi ştiinţele complexităţii

    • C. 

      C. Precursori, Întemeietori, Pionieri, Inovatori, Cibernetica de ordin III şi ştiinţele complexităţii

    • D. 

      D. Precursori, Pionieri, Întemeietori, Inovatori

  • 8. 
    8. Printre întemeietorii ciberneticii se regăsesc:
    • A. 

      A. Ross Ashby, Ludwig von Bertalanffy, Keneth Boulding

    • B. 

      B. Gregory Bateson, Claude Shanon, Denis Weaver

    • C. 

      C. Claude Bernard, Nicolai Hartman, Henry Poincare

    • D. 

      D. Norbert Wiener, Whitehead, Ross Ashby

  • 9. 
    9. Rolul informaţiei în sistemele cibernetice şi modul în care aceasta determină eficienţa proceselor de reglare şi control sunt dezvoltate de către William Ross Ashby în lucrarea sa fundamentală:
    • A. 

      A. ,,An Introduction to Cybernetics”

    • B. 

      B. ,,A Mathematical Theory of Communication”

    • C. 

      C. ,,A New Kind of Science”

    • D. 

      D. ,,Living Systems”

  • 10. 
    10. Una dintre legalităţile fundamentale ale sistemelor cibernetice este “Legea verietăţii necesare”, conform căreia:
    • A. 

      A. pentru a obţine o varietate dată la ieşirea unui sistem este necesar să se asigure la intrarea sistemului respectiv o varietate cel mult la fel de mare

    • B. 

      B. pentru a obţine o varietate dată la intrarea unui sistem este necesar să se asigure la intrarea sistemului respectiv o varietate cel puţin la fel de mare

    • C. 

      C. pentru a obţine o varietate dată la ieşirea unui sistem este necesar să se asigure la intrarea sistemului respectiv o varietate cel puţin la fel de mare;

    • D. 

      D. pentru a obţine o varietate dată la intrarea unui sistem este necesar să se asigure la ieșirea sistemului respectiv o varietate cel puţin la fel de mare.

  • 11. 
    11. Teoria stratificării se bazează pe una dintre axiomele:
    • A. 

      A. Recurenţă, modificare, emergenţă, distanţă între nivele;

    • B. 

      B. Recurenţă, verosimilitate maximă, emergenţă, preferinţe relevate;

    • C. 

      C. Recurenţă, nonsaţietate, emergenţă, distanţă între nivele;

    • D. 

      D. Recurenţă, autoorganizarea straturilor, emergenţă, distanţă între nivele.

  • 12. 
    12. Maşinile de învăţat, care au constituit un imbold în dezvoltarea de mai târziu a inteligenţei artificiale şi roboticii au fost dezvoltate de către:
    • A. 

      A. Stafford Beer

    • B. 

      B. Herman Haken

    • C. 

      C. Gordon Pask

    • D. 

      D. Francesco Varela

  • 13. 
    13. Metoda cutiei negre constă în:
    • A. 

      A. Nu se cunoaşte structura sistemului;

    • B. 

      B. Stabilirea echilibrului pentru sistemele departe de echilibru;

    • C. 

      C. Funcţionarea unui sistem poate fi evidenţiată prin analiza intrărilor şi ieşirilor în şi din sistem, fără a considera structura internă a sistemului;

    • D. 

      D. Optimizarea interacţiunilor între agenţii sistemului.

  • 14. 
    14. Herbert A. Simon introduce în ştiinţă paradigma generală a:
    • A. 

      A. Complexităţii

    • B. 

      B. Sistemelor vii

    • C. 

      C. Sinergeticii

    • D. 

      D. Autopoiesisului

  • 15. 
    15. Herman Haken a propus şi dezvoltat ,,sinergetica” ca fiind:
    • A. 

      A. modul în care diferite sisteme sau părţi ale acestora co-evoluează şi cooperează pentru a crea o ordine nouă în aceste sisteme sau în procesele în care ele intervin

    • B. 

      B. conceptul de ,,proces cauzal amplificator”, care se referă la rolul buclelor feedback pozitive în sistemele aflate în competiţie cu alte sisteme din mediul înconjurător

    • C. 

      C. definirea într-un limbaj sistemic a auto-comportamentului, auto-elementului, auto-procesului, auto-organizării

    • D. 

      D. model ce conţinea elemente interactive care evoluau către configuraţii complexe pebaza unor reguli de transformare deosebit de simple

  • 16. 
    16. Cei care au determinat în mod decisiv apariţia ciberneticii de ordinul doi au fost:
    • A. 

      A. Umberto Maturana, Francesco Varela, Heinz von Foerster

    • B. 

      B. von Glasersfeld, Ilya Prigogine, Stafford Beer

    • C. 

      C. Claude Shannon, Heinz von Foerster, Herman Haken

    • D. 

      D. Gordon Pask, Umberto Maturana, S. Umpleby

  • 17. 
    17. Celebra carte ,,Origins of Order: Self Organization and Selection” îi aparţine lui:
    • A. 

      A. Norbert Wiener

    • B. 

      B. Stuard Kauffman

    • C. 

      C. Charles Darwin

    • D. 

      D. Francisco Varela

  • 18. 
    18. Savantul care a denumit mulţimea de discipline ce s-au desprins din cibernetică ca fiind Ştiinţele Complexităţii a fost:
    • A. 

      A. E. Milerton-Kelly

    • B. 

      B. James G. Miller

    • C. 

      C. Stuart Kauffman

    • D. 

      D. Herbert A. Simon

  • 19. 
    19. Cibernetica de ordinul trei este considerată:
    • A. 

      A. Cibernetica ciberneticii

    • B. 

      B. Cibernetica interacţiunii dintre sistemul observat şi observator

    • C. 

      C. Cibernetica inginerească

    • D. 

      D. Cibernetica sistemelor conceptuale.

  • 20. 
    20. John von Neuman a creat un dispozitiv de tip cibernetic denumit:
    • A. 

      A. automat celular;

    • B. 

      B. automat finit nedeterminist;

    • C. 

      C. pârghie

    • D. 

      D. plan înclinat

  • 21. 
    21. Homeostază semnifică:
    • A. 

      A. Proprietatea sistemelor de a se descompune în subsisteme;

    • B. 

      B. Proprietatea sistemului de a conserva structura internă şi echilibrul, în urma apariţiei factorilor perturbatori;

    • C. 

      C. Proprietatea sistemelor de a evolua structural;

    • D. 

      D. Proprietatea sistemelor de a se adapta:

  • 22. 
    22. În cadrul ciberneticii de ordin II, sistemul este considerat:
    • A. 

      A. Unul pasiv

    • B. 

      B. Unul dinamic

    • C. 

      C. Capabil de interacțiune cu observatorul

    • D. 

      D. Capabil de a furniza feedback pentru atingerea scopurilor umane

  • 23. 
    23. Primul dispozitiv tehnic modern de tip cibernetic a fost realizat de:
    • A. 

      A. Claude Bernard

    • B. 

      B. James Watt

    • C. 

      C. Andre Marie Ampere

    • D. 

      D. Henry Poincaré

  • 24. 
    24. Principiul izomorfismului semnifică:
    • A. 

      A. Analogia între două sisteme din punct de vedere funcţional;

    • B. 

      B. Gradul de asemănare structurală şi funcţională a două sisteme, ceea ce facilitează transferul proprietăţilor sistemului mai cunoscut, către un sistem mai puţin cunoscut;

    • C. 

      C. Analogia între două sisteme din punct de vedere structural;

    • D. 

      D. Elementele care compun sistemele nu interacţionează

  • 25. 
    25. După semnul de transmitere a semnalelor prin conexiunea inversă, identificăm:
    • A. 

      A. Conexiune inversă directă şi mediată;

    • B. 

      B. Conexiune inversă internă şi externă;

    • C. 

      C. Conexiune inversă simplă şi multiplă;

    • D. 

      D. Conexiune inversă pozitivă şi negativă.

Back to Top Back to top