Ce Personalitate ți Se Potrivește Din Iubire Periculoasă

Sa zambesc si sa nu le arat celor din jur ce e in sufletul meu.

Nu imi place sa sufar, asa ca fac orice sa uit, nu conteaza consecintele.

Nu stiu cum sa definesc tristetea, mai exact. Am trait prea mult cu ea, asa ca sunt imun/a acum.

Cineva... sau ceva, e de obicei vinovat pentru starea mea proasta. Asa ca suporta consecintele.

N-am timp de pierdut cu suferinte inutile, viata mea e prea importanta.

O sa sufar in tacere, pentru ca sunt prea slab/a sa ma pot abtine.

Sa ies cu prietenii in oras.

Luni, vineri... prea multa atentie pentru niste zile.

Orice, doar sa nu stau in casa.

La cate teme am, nici nu imi pierd timpul gandindu-ma la petreceri.

Vreau sa ma distrez, dar fara sa ma deplasez prea mult, asa ca imi chem prietenii la mine.

Poate o sa ies undeva, dar cer mai probabil sfarsesc cu o carte buna in brate.

Conving istetul clasei sa ma ajute sa trec, copiez, ma imbolnavesc brusc... gasesc eu o cale.

Nu o sa pic niciodata la vreo materie. Notele mele sunt perfecte.

Fir-ar! Fir-ar! Fir-ar! TREBUIE SA INVAT SI SA TREC!

Eh, se mai intampla. Nu o sa fac cancer de la o medie mica.

Am note bune, de obicei. Dar daca se intampla asta, nu ma crizez prea tare. Iau eu un 5.

Nu ma panichez, termin cu 10 daca ma ambitionez.

Raman imbufnat/a, dar sufar in interior si habar nu am cum sa imi cer scuze.

Depinde cine are dreptate. In cazul in care stiu sigur ca ei gresesc, nu o sa imi cer scuze prea curand.

Chiar daca ei exagereaza, prefer sa imi cer scuze ca sa evit atmosfera tensionata.

Regret imediat si incerc sa imi cer iertare inainte sa se ajunga la un scandal.

Daca suntem certati, ma evita, deci nu ma mai bat la cap. Si mai bine!

Tac din gura. Nici nu aprob, nici nu dezaprob si prefer sa ies din camera.

Ma panichez la inceput. Habar nu am ce sa fac, dar o scot eu cumva la capat.

Sunt obisnuit/a, o s-o rezolv in cele din urma, nu incep sa imi apara fire albe.

Cer ajutorul parintilor imediat, nu conteaza despre ce e vorba. Ei o sa stie mai bine ce e de facut, ca sa nu o incurc mai rau.

Nu spun nimanui si incerc sa ies curat, fara sa afle cineva si sa imi stric imaginea.

Am destui prieteni care sa ma ajute sa ies din orice.

Nu ma grabesc, raman calm/a si imi calculez bine deciziile si ce e cel mai bine de facut ca sa rezolv problema.

Nici nu discut, nu conteaza placerea lui/a ei, daca eu nu ma simt bine.

Daca stiu ca acea persoana e cea care merita orice, atunci fac orice si nu se poate sa imi displaca daca o face fericita.

Stramb din nas, dar iubirea nu ma lasa sa spun "nu".

Depinde cat de tare imi displace. Totul are o limita.

Daca e viceversa, iar el/ea face tot ce ii cer eu, atunci intorc favorul.

Nu am fost indragostit/a atat de tare incat sa fac orice pentru o persoana.

Incep sa vand lucruri de care nu mai am nevoie, astfel fac rost de bani.

E timpul sa vizitam niste rude si sa primim recompense.

Ma apuc de "aspirat" orice buzunar, canapea si portofel pe care le prind prin casa. Fara sa fiu prins/a, bineinteles.

Astept pana o sa am banii necesari. Si pana atunci, o sa intre si la reducere.

Imprumut de la prieteni.

Incep negocierile cu parintii, "Cate note de 10 pana imi cumparati ce vreau?"