Int1_pneumo2 - 100

100 Questions

Settings
Please wait...
Int1_pneumo2 - 100

.


Questions and Answers
  • 1. 
    Cauze infecţioase de formare a cavităţii pulmonare sunt.
    • A. 

      Pseudomonas aeruginosa

    • B. 

      Staphylococcus aureus

    • C. 

      Germeni anaerobi

    • D. 

      Haemophilus influenzae

    • E. 

      Granulomatoza Wegener

  • 2. 
    Sindromul Pickwick constă in:
    • A. 

      Obezitate

    • B. 

      Somnolenţă diurnă

    • C. 

      Leucocitoză

    • D. 

      Insuficienţă cardiacă dreaptă

    • E. 

      Hipertensiune pulmonară

  • 3. 
    Mecanismul de aspiraţie al pneumoniilor apare mai frecvent şi este mai sever la:
    • A. 

      Alcoolici

    • B. 

      Pacienţii supuşi anesteziei generale

    • C. 

      Cardiaci

    • D. 

      Pacienţii cu accident vascular cerebral

    • E. 

      Pacienţii cu tulburări de deglutiţie

  • 4. 
    Următoarele afirmaţii referitoare la sindromul de detresă respiratorie a adultului suntadevărate:
    • A. 

      Este o insuficienţă respiratorie cronică

    • B. 

      Este o insuficienţă respiratorie acută

    • C. 

      Se dezvoltă in consecinţa obstrucţiei bronşice cronice

    • D. 

      E caracterizată prin hipoxemie

    • E. 

      Reprezintă un edem pulmonar produs prin creşterea permeabilităţii capilare

  • 5. 
    In septicemii infecţia pulmonară se produce pe cale hematogenă şi patogenetic este opneumonie:
    • A. 

      Primară

    • B. 

      Nosocomială

    • C. 

      Prin aspiraţie

    • D. 

      Metastatică

    • E. 

      Comunitară

  • 6. 
    Fumatul de tutun acţionează asupra structurilor pulmonare provocand următoarele, cuexcepţia:
    • A. 

      Stimularea secreţiei bronşice de mucus

    • B. 

      Inhibarea mişcării cililor bronşici şi activării macrofagelor alveolare

    • C. 

      Acumularea macrofagelor şi neutrofilelor in jurul căilor aeriene distale

    • D. 

      Stimularea receptorilor de iritaţie din submucoasa bronşiilor

    • E. 

      Stimularea beta2-adrenoreceptorilor

  • 7. 
    Indicele Tiffeneau este:
    • A. 

      VEMS (Volumul expirator maxim in 1 secundă) + CV (Capacitatea vitală) +100

    • B. 

      VEMS +100

    • C. 

      VEMS/CV x100

    • D. 

      CV/VEMS x 100

    • E. 

      VEMS + CV – 100

  • 8. 
    Frisonul solemn este mai frecvent intalnit оn:
    • A. 

      Pneumonia virală

    • B. 

      Pneumonia pneumococică

    • C. 

      Bronhopneumonie

    • D. 

      Tuberculoză pulmonară

    • E. 

      Pleurezie purulentă

  • 9. 
    Pneumonia provocată de Mycoplasma cu evoluţie gravă necesită tratament timp de 10-14zile cu:
    • A. 

      Co-trimoxazol

    • B. 

      Amoxicilină

    • C. 

      Rimantadină

    • D. 

      Eritromicină

    • E. 

      Penicillină

  • 10. 
    Sindromul Mendelson este o:
    • A. 

      Atelectazie pulmonară

    • B. 

      Pneumonie bacteriană

    • C. 

      Pneumonie secundara

    • D. 

      Pneumonie acidă

    • E. 

      Pneumonită alergică

  • 11. 
    Bronhopneumopatia cronică obstructivă se caracterizează anatomic prin:
    • A. 

      Leziuni de bronşită cronică

    • B. 

      Emfizem pulmonar centrolobular

    • C. 

      Leziuni obstructive cronice, ireversibile in căile respiratorii mici

    • D. 

      Atrofia musculară in bronşiile mari

    • E. 

      In spaţiul alveolar se găsesc fibrină, neutrofile, eritrocite

  • 12. 
    Tipul emfizematos al Bronhopneumopatiei cronice obstructive include:
    • A. 

      Istoric de bronşită

    • B. 

      Istoric de dispnee

    • C. 

      Torace normal cu raluri bronşice

    • D. 

      Torace dilatat cu murmur vezicular diminuat

    • E. 

      Hipoventilaţie

  • 13. 
    Tipul emfizematos al Bronhopneumopatiei cronice obstructive include următoarele:
    • A. 

      Istoric de dispnee

    • B. 

      Torace dilatat cu murmur vezicular diminuat

    • C. 

      Percutor - sonoritate normală

    • D. 

      Raluri bronşice frecvente

    • E. 

      Hematocrit

  • 14. 
    Tipul bronşitic al Bronhopneumopatiei cronice obstructive cu evoluţie severă include:
    • A. 

      Hematocrit > 60%

    • B. 

      PaO2 mult scăzută (sub 50-60 mm Hg)

    • C. 

      Hipercapnie (PCO2 > 60-65 mm Hg)

    • D. 

      Normo sau hipocapnie

    • E. 

      Ventilaţie crescută

  • 15. 
    Tipul bronşitic al bronhopneumopatiei cronice obstructive cu evoluţie severă includeurmătoarele:
    • A. 

      Dispnee

    • B. 

      Episoade frecvente de insuficienţă cardiacă dreaptă

    • C. 

      Torace dilatat cu murmur vezicular diminuat

    • D. 

      Percutor sunet submat

    • E. 

      Cianoză de tip central cu extremităţi calde

  • 16. 
    Corticoterapia este indicată pacienţilor cu bronhopneumopatie cronică obstructivă (BPCO)cand:
    • A. 

      Răspunsul este nesatisfăcător la administrarea bronhodilatatoarelor

    • B. 

      Obstrucţia bronşică este severă

    • C. 

      Insuficienţa respiratorie este severă

    • D. 

      Insuficienţă cardiacă este severă

    • E. 

      Hipoxemia si hipercapnia sunt severe

  • 17. 
    Care dintre următoarele afirmaţii privind bronhopneumopatia cronică obstructivă cu predominanţa bronşitei sunt adevărate:
    • A. 

      Percuţia toracelui arată sonoritate normală sau hipersonoritate

    • B. 

      Pacientul este de obicei supraponderal

    • C. 

      PCO2 este cronic scăzut

    • D. 

      Volumul rezidual este scăzut

    • E. 

      Debitele maximale respiratorii sunt mici

  • 18. 
    Care dintre următoarele afirmaţii privind bronhopneumopatia cronică obstructivă cu predominanţa emfizemului sunt adevărate:
    • A. 

      Dispneea este severă

    • B. 

      Radiografia toracică arată un cord mărit

    • C. 

      Hematocritul este < 55 %

    • D. 

      Hipertensiunea pulmonară este moderată

    • E. 

      Episoadele de acutizare a bolii sunt mai frecvente

  • 19. 
    Boala pulmonară cronică obstructivă (BPCO) cu predominarea bronşitei, cand obstrucţia bronhiilor este severă, clinic se manifestă prin:
    • A. 

      Dispnee la efort

    • B. 

      Hipercapnie

    • C. 

      Cord pulmonar

    • D. 

      Hemoptizie

    • E. 

      Bronhoree fetidă

  • 20. 
    Boala pulmonară cronică obstructivă (BPCO), tip bronşitic (B), evoluţie severă, se caracterizează prin:
    • A. 

      Hematocrit peste 55-60 %

    • B. 

      Normocapnie

    • C. 

      Rare infecţii bronşice

    • D. 

      Spută abundentă purulentă

    • E. 

      Dispnee

  • 21. 
    Cele mai frecvente bacterii patogene responsabile de acutizarea bolii pulmonare cronice obstructive (BPCO) sunt:
    • A. 

      Haemophylus influenzae

    • B. 

      Streprococcus haemolyticus grupa B

    • C. 

      Streptococcus pneumoniae

    • D. 

      Branhamella catarrhalis

    • E. 

      Staphilococcus aureus

  • 22. 
    In tratamentul bronhodilatator in boala pulmonară cronică obstructivă (BPCO) se utilizează:
    • A. 

      Simpatomimetice

    • B. 

      Derivaţi de teofilină

    • C. 

      Anticolinergice

    • D. 

      Mucolitice

    • E. 

      Oxigenoterapie prelungită

  • 23. 
    La examinarea radiologică a plămanilor in boala pulmonară cronică obstructivă (BPCO) cu predominanta emfizemului se constată:
    • A. 

      Diafragme coborвte, aplatizate

    • B. 

      Silueta cardiaca largă, mărită

    • C. 

      Atenuare periferica a desenului bronho-vascular

    • D. 

      Hipotransparenţa retrosternală

    • E. 

      Lărgirea mediastinului superior

  • 24. 
    Modificările patologice care pot apare in bronhopneumopatia cronică obstructivă sunt:
    • A. 

      Hipertrofia glandelor mucoase

    • B. 

      Infiltrat inflamator in mucoasă şi submucoasă

    • C. 

      Edem in peretele bronşic

    • D. 

      Bronhodilataţe cronică

    • E. 

      Hipertrofia musculaturii netede bronşice

  • 25. 
    Semnele cardiovasculare ale bronhopneumopatiei cronice obstructive cu evoluţie severăsunt cele ce urmează, cu excepţia:
    • A. 

      Tahicardie, alte aritmii cardiace

    • B. 

      Hipertensiune arterială pulmonară la pacient nehipertensiv

    • C. 

      Puls paradoxal

    • D. 

      Modificări ECG de hipertrofie a ventriculului drept

    • E. 

      Modificări ECG de hipertrofie a ventriculului stang

  • 26. 
    Efecte secundare importante ale simpaticomimeticelor sunt cele menţionate, cu excepţia:
    • A. 

      Hipopotasemie

    • B. 

      Aritmii cardiace

    • C. 

      Tahifilaxie

    • D. 

      Bronhoconstricţie paradoxală

    • E. 

      Hiponatremie

  • 27. 
    Medicaţia de primă treaptă in BPCO (bronhopneumopatie cronică obstructivă) tinde să fie:
    • A. 

      Medicaţia simpatomimetică

    • B. 

      Medicaţia anticolinergică

    • C. 

      Glicozizii cardiaci

    • D. 

      Corticoterapia

    • E. 

      Corticoterapie + simpaticomimetice

  • 28. 
    Preparatul cu acţiune anticolinergică, folosit in tratamentul BPCO (bronhopneumopatiei cronice obstructive) este:
    • A. 

      Ipratropium bromid (Atrovent)

    • B. 

      Teofilina

    • C. 

      Digoxina

    • D. 

      Panangina

    • E. 

      Fenoterol (Berotec)

  • 29. 
    Faciesul cianotic nu este caracteristic pentru:
    • A. 

      Bronşita cronică obstructivă

    • B. 

      Insuficienţa respiratorie cronică

    • C. 

      Bronhopneumopatia cronică obstructivă de tip A

    • D. 

      Bronhopneumopatia cronică obstructivă de tip B

    • E. 

      Cordul pulmonar cronic

  • 30. 
    In BPCO (bronhopneumopatia cronică obstructivă) oxigenoterapia se indică la pacienţi cu PO2 de:
    • A. 

      < 55 mmHg

    • B. 

      55 - 60 mmHg

    • C. 

      60 - 65 mmHg

    • D. 

      65 - 70 mmHg

    • E. 

      70 mmHg

  • 31. 
    Care dintre următorii factori nu se recunosc in etiologia bronhopneumopatiei cronice obstructive:
    • A. 

      Fumatul

    • B. 

      Factorii genetici

    • C. 

      Alcoolismul

    • D. 

      Infecţiile bronşice

    • E. 

      Inhalarea cronică a diferiţilor iritanţi bronşici

  • 32. 
    Cel mai important in profilaxia bronhopneumopatiei cronice obstructive este evitarea:
    • A. 

      Expunerii la frig

    • B. 

      Expunerii sporadice la noxe profesionale

    • C. 

      Spaţiilor aglomerate

    • D. 

      Fumatului

    • E. 

      Virozelor respiratorii

  • 33. 
    La formarea unui transsudat contribuie următoarele, cu excepţia:
    • A. 

      Hipertensiunea venoasă sistemică

    • B. 

      Creşterea presiunii osmotice a plasmei

    • C. 

      Hipertensiunea venoasă pulmonară

    • D. 

      Afectarea drenajului limfatic pleural

    • E. 

      Reducerea presiunii osmotice a plasmei

  • 34. 
    Opacităţile percepute prin examenul radiologic al plămanilor pot fi cauzate de:
    • A. 

      Absenţa aerului din alveole

    • B. 

      Lichid in alveole

    • C. 

      Fibrozări şi calcificări

    • D. 

      Chiste aerice

    • E. 

      Corpi străini radioopaci

  • 35. 
    Arătaţi 3 indici care sunt cei mai informativi pentru aprecierea exsudatului (in revărsatul pleural):
    • A. 

      Reacţia Rivalt este pozitivă

    • B. 

      Concentraţia proteinei in lichidul pleural > 25 g/l

    • C. 

      Raportul proteine pleurale/proteine serice > 0,5

    • D. 

      Raportul lacticdehidrogenază (LDH) pleurală/LDH serică > sau = 0,6

    • E. 

      Lacticdehidrogenază pleurală (LDH) > 2/3 din limita superioară a valorii normale a LDH serice

  • 36. 
    Ce elemente conţinute in spută sunt caracteristice pentru supuraţiile pulmonare:
    • A. 

      Macrofage cu hemosiderină

    • B. 

      Fibrele elastice

    • C. 

      Eozinofilele

    • D. 

      Cristalele de acizi graşi

    • E. 

      Cristalele de colesterol

  • 37. 
    Respiraţia Kussmaul se caracterizează prin:
    • A. 

      Ritm neregulat

    • B. 

      Ritm regulat cu amplitudine mare

    • C. 

      Inspir amplu, profund şi zgomotos, urmat de o pauză scurtă

    • D. 

      Expiraţie sacadată urmată de o pauză scurtă

    • E. 

      Ritm neregulat cu amplitudine mică

  • 38. 
    Respiraţia Biot se caracterizează prin:
    • A. 

      Ritm regulat

    • B. 

      Ritm neregulat

    • C. 

      Alternarea perioadelor variate apneice cu 4-5 respiraţii de amplitudine diferită

    • D. 

      Respiraţii de amplitudine foarte mare

    • E. 

      Respiraţii de amplitudine diferită

  • 39. 
    Revărsatul pleural de tip exsudat poate fi cauzat de:
    • A. 

      Infecţii virale

    • B. 

      Insuficienţă cardiacă congestivă

    • C. 

      Neoplazii maligne

    • D. 

      Pneumonii bacteriene

    • E. 

      Sindromul nefrotic

  • 40. 
    Pneumotoraxul spontan secundar este o complicaţie a:
    • A. 

      Bronhopneumopatiei cronice obstructive

    • B. 

      Tuberculozei

    • C. 

      Mucoviscidozei

    • D. 

      Pneumoniei necrotice

    • E. 

      Bronsiectazei

  • 41. 
    In pneumotorax, cauza obişnuită de reducere marcată a oxihemoglobinei este:
    • A. 

      Poziţia orizontală a pacientului

    • B. 

      Reducerea procentului de oxigen оn aerul atmosferic

    • C. 

      Efectul agentului anestezic

    • D. 

      Reflexă, datorită intervenţiei chirurgicale

    • E. 

      Circulaţia sangelui prin plămanul colabat

  • 42. 
    Ce preparate reduc presarcina şi scad tensiunea hidrostatică in capilarele pulmonare?
    • A. 

      Analgezicele opioide

    • B. 

      Diureticele

    • C. 

      Adrenomimeticele

    • D. 

      Bronholiticele

    • E. 

      Antiinflamatoarele nesteroidene

  • 43. 
    Chilotoraxul este produs de:
    • A. 

      Tromboza de venă cavă inferioară

    • B. 

      Traumatisme

    • C. 

      Tumori mediastinale

    • D. 

      Expunere la asbest

    • E. 

      Insuficienţă cardiacă stangă

  • 44. 
    Glucoza in lichidul pleural este scăzută in:
    • A. 

      Pleurezia parapneumonică

    • B. 

      Pleurezia tuberculoasă

    • C. 

      Pleurezia neoplazică

    • D. 

      Pleurezia postembolica

    • E. 

      Sindromul Dressler

  • 45. 
    Revărsatele pleurale franc-hemoragice sugerează o etiologie:
    • A. 

      Neoplazică

    • B. 

      Postembolică

    • C. 

      Traumatică

    • D. 

      Parapneumonică

    • E. 

      Boli de colagen

  • 46. 
    O proporţie de limfocite mai mare de 50% in lichidul pleural sugerează diagnosticul de:
    • A. 

      Pleurezie tuberculoasă

    • B. 

      Pleurezie malignă

    • C. 

      Pleurezie virală

    • D. 

      Pleurezie cardiacă

    • E. 

      Pleurezie uremică

  • 47. 
    Tratamentul pleureziei parapneumonice include:
    • A. 

      Antibioterapie corespunzătoare etiologiei

    • B. 

      Antitusive şi analgezice

    • C. 

      Antiinflamatoare nesteroidiene

    • D. 

      Evacuarea lichidului la necesitate

    • E. 

      Chimioterapia sistemică

  • 48. 
    Transmiterea diminuată a vibraţiilor vocale se observă in:
    • A. 

      Torace astenic

    • B. 

      Pleurezie

    • C. 

      Torace rahitic

    • D. 

      Torace senil

    • E. 

      Pneumotorax

  • 49. 
    Transmiterea vibraţiilor vocale se accentuează in:
    • A. 

      Astm bronşic in criză

    • B. 

      Pneumonie

    • C. 

      Emfizem pulmonar

    • D. 

      Torace senil

    • E. 

      Simfize pleurale bilaterale

  • 50. 
    Empiemul reprezintă un revărsat pleural:
    • A. 

      De tip transsudat

    • B. 

      Bogat in limfă

    • C. 

      Intens purulent

    • D. 

      Predominant cu limfocite

    • E. 

      Predominant cu eozinofile

  • 51. 
    Cele mai precise şi informative metode de diagnostic al tromboembolismului pulmonar sunt:
    • A. 

      Ecocardiografia

    • B. 

      Angiografia arterei pulmonare

    • C. 

      Electrocardiografia

    • D. 

      Radiografia pulmonară

    • E. 

      Scintigrafia pulmonară de perfuzie

  • 52. 
    In alveolita alergică exogenă in spută sunt prezente următoarele modificări:
    • A. 

      Eozinofile

    • B. 

      Fibre elastice

    • C. 

      Epiteliu alveolar

    • D. 

      Leucocite

    • E. 

      Toate enumerate mai sus

  • 53. 
    Fiziopatologia sindromului de detresă respiratorie include următoarele:
    • A. 

      Scăderea brutală a complianţei pulmonare

    • B. 

      Sindrom restrictiv sever

    • C. 

      Şunt intrapulmonar dreapta-stanga

    • D. 

      Creşterea complianţei pulmonare sau sindrom obstructiv sever

    • E. 

      Hipertensiune arterială pulmonară cu o presiune de umplere atrială stangă normală.

  • 54. 
    Care din următorii indici reprezintă volume şi capacităţi pulmonare (reprezintă valori anatomice respiratorii):
    • A. 

      Spaţiul mort

    • B. 

      Volumul expirator maxim pe secundă

    • C. 

      Volumul rezidual

    • D. 

      Capacitatea pulmonară totală

    • E. 

      Volumul rezidual funcţional

  • 55. 
    Care din următorii indici reprezintă debite (sau constante dinamice) pulmonare:
    • A. 

      Capacitatea vitală

    • B. 

      Capacitatea vitală forţată

    • C. 

      Volumul expirator maxim pe secundă

    • D. 

      Volumul rezidual

    • E. 

      Debitul expirator maxim instantaneu de varf

  • 56. 
    Valoarea capacităţii vitale pulmonare şi a volumului expirator maxim pe secundă variază fiziologic in dependenţă de:
    • A. 

      Masa corporală

    • B. 

      Varstă

    • C. 

      Sex

    • D. 

      Talie (inălţimea subiectului)

    • E. 

      Anotimp

  • 57. 
    Toracele astenic se caracterizează prin:
    • A. 

      Aspect plat ca şi cum ar fi in expir

    • B. 

      Unghiul xifoidian obtuz

    • C. 

      Unghiul xifoidian ascuţit

    • D. 

      Coatele verticalizate

    • E. 

      Spaţiile intercostale reduse

  • 58. 
    Care afirmaţie din cele ce urmează, referitoare la ralurile uscate ronflante, este corectă:
    • A. 

      Se produc оn bronhiile de calibru mic

    • B. 

      Se produc in bronhiile de calibru mare şi trahee

    • C. 

      Au tonalitate joasă

    • D. 

      Au tonalitate inaltă

    • E. 

      Se percep in ambele faze ale respiraţiei

  • 59. 
    Care afirmaţie din cele ce urmează, referitoare la ralurile uscate sibilante, este corectă:
    • A. 

      Se produc in bronhiile de calibru mic şi bronhiole

    • B. 

      Se produc in bronhiile de calibru mare şi trahee

    • C. 

      Au tonalitate ascuţită

    • D. 

      Au tonalitate joasă

    • E. 

      Se percep in ambele faze ale respiraţiei

  • 60. 
    Rezultatele de laborator care indică necesitatea oxigenoterapiei includ:
    • A. 

      Saturaţia sangelui arterial (SaO2) = 98 %

    • B. 

      Presiunea parţială a oxigenului (PaO2) оn sвngele arterial < 55 mm Hg

    • C. 

      Presiunea parţială a bioxidului de carbon (PaCO2) оn sвngele arterial = 70 mm Hg

    • D. 

      Volumul expirator maxim pe secundă = 70 %

    • E. 

      Capacitatea vitală = 70 %

  • 61. 
    Caracteristicile clinice ale bolii pulmonare cronice obstructive cu predominanta emfizemului sunt:
    • A. 

      Tusea instalată inaintea debutului dispneei

    • B. 

      Spută redusă, mucoidă

    • C. 

      Tusea instalată după debutul dispneei

    • D. 

      Spută abundentă, purulentă

    • E. 

      Frecvenţa crescuta a cordului pulmonar

  • 62. 
    Semnele obiective la bolnavii cu boala pulmonară cronică obstructivă cu predominanţa emfizemului sunt:
    • A. 

      Tahipneea

    • B. 

      Bradipneea

    • C. 

      Hipersonoritatea pulmonară

    • D. 

      Expirul relativ prelungit

    • E. 

      Galopul presistolic accentuat in timpul inspirului

  • 63. 
    Cele mai frecvente bacterii patogene implicate in infecţiile respiratorii la bolnavii cu boala pulmonară cronică obstructivă sunt:
    • A. 

      Haemophilus influenzae

    • B. 

      Streptococul beta-hemolitic

    • C. 

      Stretococcus pneumoniae

    • D. 

      Pseudomonas aeruginosa

    • E. 

      Branhamella catarrhalis

  • 64. 
    Oxigenoterapia de durată la bolnavii cu boala pulmonară cronică obstructivă este recomandată in următoarele situaţii:
    • A. 

      Hipoxemie persistentă şi severă (PaO2 < 55 mm Hg)

    • B. 

      Anemie

    • C. 

      Hipoxemie persistentă şi severă (SaO2 < 80 %)

    • D. 

      Insuficienţă cardiacă dreaptă severă

    • E. 

      Hipocapnie (PaСO2 < 35 mm Hg)

  • 65. 
    Care afirmaţie din cele ce urmează, referitoare la faciesul poliglobulic, este corectă:
    • A. 

      Faciesul poliglobulic reprezintă coloraţie roşie a feţei cu cianoză intensă

    • B. 

      Pentru faciesul poliglobulic este caracteristică hiperemie conjunctivală

    • C. 

      Se instalează in insuficienţă respiratorie cronică

    • D. 

      Se instalează in cord pulmonar cronic

    • E. 

      Se instalează in emfizem pulmonar esenţial

  • 66. 
    In ce situaţii doza teofilinei nu trebuie micşorată:
    • A. 

      In insuficienţă cardiacă congestivă

    • B. 

      In pneumonie

    • C. 

      In boli hepatice

    • D. 

      La fumători

    • E. 

      In toate cazurile

  • 67. 
    Spasmul bronşiolar se manifestă prin:
    • A. 

      Inspir normal şi expir scurt

    • B. 

      Inspir prelungit

    • C. 

      Inspir prelungit şi expir prelungit, greoi

    • D. 

      Inspir scurt şi expir prelungit, greoi

    • E. 

      Expir şi inspir reduse

  • 68. 
    Administrarea de oxigen nu va ameliora desaturarea cauzată de:
    • A. 

      Hipoventilaţie

    • B. 

      Şunturile arterio-venoase pulmonare

    • C. 

      Blocul alveolo-capilar

    • D. 

      Emfizem

    • E. 

      Astm bronşic

  • 69. 
    Oxigenoterapia nu este atat de eficace in hipoxia anemică cat in hipoxia hipoxică, intrucat:
    • A. 

      Presiunea parţială a oxigenului (PaO2) in sangele arterial este normală

    • B. 

      Ţesuturile nu sunt capabile să utilizeze oxigenul suplimentar

    • C. 

      Gradientul arterio-venos este normal

    • D. 

      Oxigenul solvit fizic este peste normal

    • E. 

      Tipul de circulaţie sanguină este anormal

  • 70. 
    Sunetul timpanic la percuţia cutiei toracice nu apare in:
    • A. 

      Emfizem pulmonar esenţial in stadiu avansat

    • B. 

      Emfizem pulmonar secundar in stadiu avansat

    • C. 

      BPCO (bronhopneumopatie cronică obstructivă) de tip A in stadiu avansat

    • D. 

      Emfizem compensator

    • E. 

      Fibrotorax

  • 71. 
    Sunetul timpanic la percuţia cutiei toracice nu apare in:
    • A. 

      Emfizem pulmonar in stadiu avansat

    • B. 

      Emfizem compensator

    • C. 

      Pneumotorax

    • D. 

      Caverne mari şi medii

    • E. 

      Fibrotorax

  • 72. 
    Limita inferioară a plămanului poate fi ridicată in:
    • A. 

      Acces de astm bronşic

    • B. 

      Fibroză pulmonară

    • C. 

      Emfizem pulmonar

    • D. 

      Bronşită cronică obstructivă

    • E. 

      Bronşiolită

  • 73. 
    In ce situaţie fiziopatologică nu se va instala hipoxemia?
    • A. 

      Perfuzia < ventilaţia alveolară

    • B. 

      Perfuzia > ventilaţia alveolară

    • C. 

      Difuziunea alveolo-capilară a gazelor este diminuată

    • D. 

      Ventilaţie moderat diminuată + debit cardiac mărit

    • E. 

      In şunt anatomic venos-arterial mărit

  • 74. 
    Ce tip de dereglare a ventilaţiei pulmonare este in următorii indici spirografici: capacitatea vitală este normală; volumul expirator maxim pe secundă este scăzut; indicele Tiffeneau este scăzut.
    • A. 

      Dereglare a ventilaţiei pulmonare de tip mixt cu predominare a restricţiei

    • B. 

      Dereglare a ventilaţiei pulmonare de tip mixt cu predominare a obstrucţiei

    • C. 

      Ventilaţia pulmonară este normală

    • D. 

      Dereglare a ventilaţiei pulmonare de tip restrictiv

    • E. 

      Dereglare a ventilaţiei pulmonare de tip obstructiv

  • 75. 
    Indicele Tiffeneau reprezintă raportul dintre:
    • A. 

      Capacitatea vitală şi capacitatea pulmonară totală

    • B. 

      Volumul expirator maxim pe secundă şi capacitatea pulmonară totală

    • C. 

      Volumul expirator maxim pe secundă şi volumul curent

    • D. 

      Volumul expirator maxim pe secundă şi capacitatea vitală

    • E. 

      Capacitatea inspiratorie şi capacitatea vitală

  • 76. 
    Capacitatea vitală este volumul de gaz:
    • A. 

      Mobilizat cu fiecare inspiraţie ori expiraţie in stare de repaus

    • B. 

      Eliminat din plămani intr-o expiraţie maximă neforţată care urmează unei inspiraţii maxime, pacientul nefiind limitat in timp

    • C. 

      Conţinut in plămani la sfarşitul unei inspiraţii maxime

    • D. 

      Care poate fi inspirat plecand de la sfarşitul unei expiraţii de repaus

    • E. 

      Eliminat din plămani in prima secundă a unei expiraţii complete şi forţate

  • 77. 
    Capacitatea pulmonară totală este volumul de gaz:
    • A. 

      Eliminat din plămani intr-o expiraţie maximă neforţată care urmează unei inspiraţii maxime, pacientul nefiind limitat in timp

    • B. 

      Conţinut in plămani la sfarşitul unei expiraţii maxime

    • C. 

      Eliminat din plămani intr-o expiraţie completă şi forţată care urmează unei inspiraţii maxime

    • D. 

      Cantitatea totală de aer inspirat sau volumul total de aer expirat in decurs de un minut, in condiţii de ventilaţie spontană şi repaus muscular

    • E. 

      Conţinut in plămani la sfarşitul unei inspiraţii maxime

  • 78. 
    Volumul de gaz mobilizat cu fiecare inspiraţie ori expiraţie in stare de repaus reprezintă:
    • A. 

      Capacitatea vitală

    • B. 

      Volumul curent

    • C. 

      Capacitatea pulmonară totală

    • D. 

      Capacitatea reziduală funcţională

    • E. 

      Curbele de flux-volum

  • 79. 
    Volumul de aer rămas in canalele aeriene la sfarşitul inspiraţiei reprezintă:
    • A. 

      Volumul rezidual

    • B. 

      Volumul expirator de rezervă

    • C. 

      Spaţiul mort

    • D. 

      Capacitatea inspiratorie

    • E. 

      Volumul inspirator de rezervă

  • 80. 
    Volumul de gaz care rămane in plămani la sfarşitul unei expiraţii maxime reprezintă:
    • A. 

      Volumul rezidual

    • B. 

      Spaţiul mort

    • C. 

      Capacitatea vitală

    • D. 

      Capacitatea expiratorie

    • E. 

      Volumul expirator de rezervă

  • 81. 
    La schimburile normale de O2 şi CO2 pulmonare contribuie, cu excepţia:
    • A. 

      Ventilaţia alveolară

    • B. 

      Perfuzia capilară

    • C. 

      Difuziunea alveolo-capilară

    • D. 

      Controlul neuro-umoral al respiraţiei

    • E. 

      Trombocitemia

  • 82. 
    Numiţi tipurile reacţiilor alergice care participă in patogenia bolii serului:
    • A. 

      Tip anafilactic

    • B. 

      Tip citotoxic

    • C. 

      Afectarea cu complexe imune

    • D. 

      Hipersensibilitatea intarziată

    • E. 

      Cu participarea Ig M

  • 83. 
    In cazul şocului anafilactic după penicilină numiţi preparatul ce poate fi utilizat ca antidot:
    • A. 

      Penicilinază

    • B. 

      Antihistaminice

    • C. 

      Metilxantine

    • D. 

      Betaadrenoblocatori

    • E. 

      Antibiotice

  • 84. 
    Manifestările clinice ale alergiei medicamentoase pot fi, cu excepţia:
    • A. 

      Şoc anafilactic

    • B. 

      Vertije

    • C. 

      Erupţii cutanate

    • D. 

      Halucinaţii

    • E. 

      Hipotonie

  • 85. 
    Tratamentul alergiei medicamentoase include:
    • A. 

      Beta-adrenoblocatori

    • B. 

      Penicilină

    • C. 

      Vitamine

    • D. 

      Preparate sedative

    • E. 

      Corticosteroizi

  • 86. 
    Polinoza este o afecţiune alergică condiţionată de hipersensibilitatea la alergenii:
    • A. 

      Polenici

    • B. 

      Alimentari

    • C. 

      De menaj şi epidermali

    • D. 

      Medicamentoşi

    • E. 

      Infecţioşi

  • 87. 
    Criteriile de diagnostic al polinozei sunt:
    • A. 

      Anamneza alergologică agravată

    • B. 

      Manifestările clinice

    • C. 

      Testele cutanate pozitive

    • D. 

      Depistarea anticorpilor IgE-specifici

    • E. 

      Toate enumerate mai sus

  • 88. 
    Ce tip de reacţii alergice predomină in dermatita atopică:
    • A. 

      I tip - anafilactic, IgE - dependent, imediat

    • B. 

      II tip - citotoxic - citolitic

    • C. 

      III tip - mediat de complexe imune

    • D. 

      IV tip - hipersensibilitate de tip intarziat sau tuberculinic

    • E. 

      V tip - autosensibilitate de tip stimulator

  • 89. 
    Pentru sindromul urticarian sunt caracteristice cele enumărate mai jos, cu excepţia de:
    • A. 

      In toate cazurile (100 %) se incriminează o cauză alergică

    • B. 

      In 50% cazuri se asociază cu angioedemul neurotic

    • C. 

      Afectează acut o dată in viaţă 25% din populaţie

    • D. 

      De 4 ori mai frecvent se intalneşte la genul feminin

    • E. 

      Este un sindrom cutaneomucos caracterizat prin papule, eritem adiacent, prurit

  • 90. 
    Pentru urticaria cronică sunt corecte afirmaţiile de mai jos, in afară de:
    • A. 

      Elementele urticariane persistă sau recidivează mai mult de 6 săptămani

    • B. 

      Agentul etiologic se stabileşte pană la 30% cazuri

    • C. 

      Se intalneşte in practica medicului de familie la 30% din bolnavi

    • D. 

      Este o continuare evolutivă obligatorie a urticăriei acute

    • E. 

      Provoacă discomfort şi probleme cosmetice

  • 91. 
    Urmatoarele caracteristici determină angioedemul neurotic, cu excepţia:
    • A. 

      Este un echivalent clinic şi histopatologic al elementului urticarian extins in suprafaţă şi profunzime

    • B. 

      Este o urticarie gigantă asimetrică cu o senzaţie tipică de arsură

    • C. 

      Se dezvoltă preponderent in ţesuturile profunde ce conţin ţesut lax afectand mai des buzele, zona periorbitală, limba, organele genitale, membrele

    • D. 

      Afectează mucoasele faringelui, glotei, tractului gastrointestinal

    • E. 

      Regresează prompt la diuretice

  • 92. 
    Şocul anafilactic necesită diagnostic diferenţial cu :
    • A. 

      Lipotemie

    • B. 

      Hipertensiunea arterială

    • C. 

      Epilepsie

    • D. 

      Şocul cardiogen

    • E. 

      Şocul traumatic

  • 93. 
    Tipurile reacţiilor alergice sunt următoarele:
    • A. 

      Rezistenţa nespecifică

    • B. 

      Reacţia citotoxică

    • C. 

      Fenomenul Artus (prin complexe imune)

    • D. 

      Reacţia de hipersensibilizare mediată celular

    • E. 

      Reacţia anafilactică

  • 94. 
    Tratamentul patogenetic in bolile alergice include următoarele grupe de preparate:
    • A. 

      Stabilizatori ai membranei mastocitare

    • B. 

      Antihistaminice

    • C. 

      Cortisteroizi

    • D. 

      Antiinflamatoarele nesteroidiene

    • E. 

      Beta-blocatori

  • 95. 
    In reacţia urticariană participă următoarele elemente celulare:
    • A. 

      Mastocitul

    • B. 

      Eozinofilul

    • C. 

      Bazofilul

    • D. 

      Monocitul

    • E. 

      Fagocitul

  • 96. 
    Urticaria alergică poate avea la bază următoarele mecanisme patofiziologice:
    • A. 

      Tipul I de reacţii imunologice

    • B. 

      Tipul II de reacţii imunologice

    • C. 

      Tipul III de reacţii imunologice

    • D. 

      Tipul V de reacţii imunologice

    • E. 

      Tipul IV de reacţii imunologice

  • 97. 
    In cazul sindromului urticarian, mecanismele activării mastocitelor sunt:
    • A. 

      Hipersensibilitatea imediată de tip reaginic

    • B. 

      Insuficienţa inhibitorului C1 al complementului

    • C. 

      Activarea sistemului kininic al plasmei

    • D. 

      Activarea directă a mastocitelor

    • E. 

      Activarea complementului pe calea alternă

  • 98. 
    Din formele imune ale sindromului urticarian fac parte:
    • A. 

      Urticaria colinergică

    • B. 

      Urticaria de contact la căldură

    • C. 

      Urticaria papuloasă

    • D. 

      Urticaria atopică

    • E. 

      Urticaria in boala serului

  • 99. 
    Urticaria colinergică este indusă de:
    • A. 

      Efort fizic

    • B. 

      Aport masiv de alimente bogate in tiramină

    • C. 

      Stresul psihic acut

    • D. 

      Iradierea ultravioletă

    • E. 

      Mediul ambiant cald

  • 100. 
    In diagnosticul sindromului urticarian de geneză alimentară o importanţă primordială are:
    • A. 

      Anamneza (efectul de eliminare)

    • B. 

      Respectarea dietei hipoalergice de bază

    • C. 

      Efectuarea zilnicului alimentar

    • D. 

      Efectuarea testelor cutanate cu alergeni alimentari

    • E. 

      Ultrasonografia organelor abdominale